Proverbe și zicători

Proverbele şi zicătorile sînt vorbe cu tîlc, forme poetice de manifestare a inţelepciunii populare. Pentru a putea fi înţelese, este necesară cunoaşterea unui anumit mod de a se exprima al poporului, cunoaşterea felului specific în care inter­pretează el viaţa, cu toate fenomenele ei complexe. Ele sînt formulări succinte şi plastice, relativ stereotipe, care exprimă concen­trat adevăruri cu valabilitate generală, îmbinînd o largă şi bogată experienţă de viaţă, generalizată şi aprofundată de fiecare generaţie, cu observaţia practică, con­cretă, a fenomenelor şi lucrurilor înconjurătoare, de la cele mai mici şi neînsemnate, ca ,.buturuga mică”, pînă la cele mai mari şi permanente, ca soarele, luna şi viaţa însăşi. Poporul le recunoaşte global ca „vorbe înţelepte din bătrîni’’, zicale,-sau indi­vidualizat ca „vorba ăluia”, „vorba lui tata-mare” etc., fără să facă în mod conştient vreo deosebire între ele. Câteva proverbe mai frecvent utilizate:
Mai bine să previi, decât să vindeci.
Cine se trezește de dimineață, departe ajunge.
Râde mai bine, cine râde la urmă.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
Cine se aseamănă, se adună.
Vorba dulce mult aduce.